India, Kerala

KERALA | Oaza verde a Indiei

Contrar poveștilor, India nu este numai străzi aglomerate, claxoane, temple hinduse și mult praf. Cu cât cobori spre jumătatea sudică a țării, cu atât peisajul începe să fie mai verde, aerul mai proaspăt iar oamenii mai liniștiți.

Asta a fost prima noastră impresie când am ajuns în Kerala, un ținut cu totul aparte din sudul Indiei, brăzdat cu palmieri, munți înverziți și zeci de lacuri. Nici bine nu ne-am dezmeticit dupa drumul de 7 ore cu trenul căci în scurt timp ne-am trezit într-un bus vechi și scârțâitor, fără geamuri, cu direcția Munnar. Vom aminti de bus-ul acesta de câteva ori și pe bună dreptate.

img_6421


Călătoria spre culmile Munnar-ului nu a fost o încercare ușoară, drumul șerpuind de-a lungul văilor acoperite de plantații de ceai, iar șoferul conducea de parcă era ultima zi din viața lui … și cu puțin ghinion, putea fi și a noastră.

ÎncotroTips. Drumul cu bus-ul spre Munnar durează mai bine de 5 ore și nu este unul ușor. Ai grijă să nu pleci la drum cu stomacul plin și fără câteva haine mai groase la îndemână deoarece neavând geamuri, bate vântul în tot autobuzul și seara e destul de răcoare.

Într-un final am coborât în centrul unui orășel de munte mic și destul de neprimitor, ca de acolo să luam un tuk-tuk – aici l-am cunoscut pe cel mai îndemânatic șofer din India cu care am și un selfie pe cinste – care ne-a dus până la cazarea noastră, la familia tânărului Shankar. 

giphyNu pot să spun cât de bine a fost să fim treziți dimineața de cântecul unui cocoș și nu de zgomotul de claxoane cu care eram obișnuiți. După ce ne-am dezmorțit dintr-un somn adânc, am plecat în căutarea unui loc unde să servim micul dejun, însă opțiunile noastre erau doar două localuri (dacă le putem numi așa, aduceau mai mult spre niște gherete părăsite) unde am fost serviți cu omletă, falafel specific zonei și banană prăjită. Am avut mici îndoieli cu privire la prospețimea preparatelor, dar s-au dovedit a fi foarte gustoase, și în plus masala chai era foarte bun, așa încât am luat cu încredere și în zilele următoare, însă nici nu prea aveam de ales.

Acum că mă gândesc în urmă, banană prăjită la fel de bună ca acolo nu am mai mâncat niciunde – drept este că în India ai șansa să deguști cea mai bună mâncare în cele mai neașteptate locuri.

ÎncotroTips. Am decis să nu stăm exact în orașul Munnar și recomandăm sincer să cauți un homestay mai în inima munților, de unde te poți bucura de peisajul superb în fiecare zi.


Cum nu văzusem aproape nimic în urcarea noastră pe timp de noapte, am dedicat prima zi spre descoperirea împrejurimilor și a plantațiilor de ceai de un verde amețitor ce se întind cât vezi cu ochii. Nu există vreun traseu bine definit și cel mai bine e să te rătăcești printre sutele de culturi și să te bucuri de aerul proaspăt cu mici izuri de frunze de ceai. De-a lungul drumului, de pe stânci sau printre găurile din desișul de tufe și flori, poți surprinde din când în când o panoramă asupra văii și a munților GhatsÎn apropierea cazării se afla și o cascadă și un mic iaz unde poți să te scalzi după o zi călduroasă.

img_6455_facetune_20-03-2019-12-47-43

Seara, după ce ne-am perindat toată ziua pe dealurile înverzite și pe o căldură care începea să fie destul de greu de suportat, am fost așteptați cu o cină pe cinste, unde am cunoscut și ceilalți oaspeți, am împărtășit povești și impresii și ne-am ghiftuit cu diversele preparate delicioase gătite de gazda noastră.

Pentru următoarea zi, Shankar ne-a sugerat să vizităm Parcul Național Chinnar care se afla la câteva stații de bus de mica așezare așa că, împreună cu încă doi călători nemți cu care ne-am împrietenit din prima zi, am decis să prindem cursa de la ora 10 cu direcția Chinnar National Park.

Așa cum ne-am așteptat, bus-ul era la fel ca cel cu care am venit, fiind nevoiți să ne ținem cu tot ce puteam de scaune și mânere pe durata drumului care aducea mai mult a unei ture pe montagnes russe. Nu suntem mai slabi de inimă, iar dovadă era că mulți dintre localnici se aplecau uneori pe geam (mai degreabă pe golul unde trebuia să fie un geam) ca să de-a afară probabil un mic dejun mâncat în grabă.

După aproape o oră și jumătate ne-am trezit la marginea parcului, împreună cu  ghidul nostru tuciuriu și cu 1200 de rupi mai puțin (taxa de intrare care includea și ghidul). Soarta a făcut să ne pornim destul de târziu înspre parc și am început traseul undeva pe la orele prânzului, când soarele este necruțător. Curând am început să cedăm din cauza căldurii și am decis să pornim spre o zonă mai umbrită, pe malul râului ce străbate parcul. Ajunși acolo, fără urmă de ezitare, ne-am dezbrăcat toți până la chiloți (inclusiv și ghidul nostru care era și el la capătul puterilor) și am sărit în râu. Nu știm cât timp am zăcut în apa rece cu un zâmbet de totală satisfacție pe față până am reluat traseul pe albia râului înapoi.

ÎncotroTips. Dacă vrei să surprinzi măcar ceva din fauna parcului, ori mergi dis de dimineață ori cu puțin înainte de înserare deoarece în timpul zilei majoritatea animalelor se ascund de căldură. Exită mai multe parcuri naționale în zonă unde și, dacă ai noroc, poți chiar să vezi elefanți sălbatici.

O întâmplare haioasa a fost ca Bianca să umple o sticlă cu apă din râu ca să ne răcorim pe drumul de întoarcere, sticlă din care eu evident că am băut fiind leșinat de sete și abia după câteva guri mi-am dat seama că apa are un gust ciudat. Spre uimirea (și îngrijorarea) Biancăi, nu am pățit nimic, nici măcar o simplă indigestie. Ori am un stomac puternic, ori mi-am scurtat viața cu câțiva ani buni. Pe moment ne-am distrat, dar cred că am fost la un pas de a încheia brusc toată excursia noastră. Ca să nu mai zic că după tot calvarul, istoviți de la toată plimbarea prin arșița de afară, a trebuit să luăm același bus înapoi spre cazare.

WhatsApp Image 2019-04-25 at 09.55.38

După încă o noapte petrecută în inima munților, ne-am suit în tuk-tuk-ul prietenului nostru și am luat din nou conserva pe roți pe nume bus – încerc să pun accent pe cât de groaznic a fost acel drum, probabil singurul în care chiar mi-a fost puțină frică – spre ceea ce urma a fi ultima noastră destinație în India, Alleppey. Partea bună a fost că plecarea a început de dimineață, ceea ce ne-a dat prilejul să savurăm o priveliște superbă de-a lungul drumului chinuitor spre poalele munților.

Și uite așa am ajuns și în ultimul nostru popas din aventura prin India, idilicul Alleppey. Principalul motiv pentru care am dorit să venim aici au fost apele străbătute de canale înguste, cunoscute ca și Kerala Backwaters

DE DORMIT. Recomandăm cu mare căldură căsuța de oaspeți Pavithra Homestay a tânărului Shankar a cărui familie ne-a gătit în fiecare seară o cină delicioasă (prețul a fost 38 RON / noapte). Mai multe cazări din Munnar poți găsi aici.

DE GUSTAT. Aici trebuie să fi pregătit pentru multe variante “neospitaliere” de a lua masa, dar tot ce putem spune e ca nu am pățit nimic, iar gustările au fost foarte bune. De încercat neapărat bananele prăjite.

DE VĂZUT. Culturile și fabricile de ceai sunt la o drumeție distanță de cazare, iar seara te poți scălda în mica cascadă de lângă sătuc (întreabă gazda despre ea). Se mai poate merge până la Parcul Național Chinnar, dar neapărat dis-de-dimineață pentru a avea șanse mai mari să surprinzi animalele.


Alleppey este un alt orășel mai la sud de Munnar, la fel de verde și de liniștit, care adăpostește o rețea de lacuri, paralele cu țărmul, de-a lungul a mai multor așezări lacustre. Alleppey – sau Alappuzha – este străbătut de două mari canale care fac legătura cu dintre oraș și “backwaters”, iar în partea vestică vei găsi o plajă lungă și însorită, dar care lasă de dorit la capitolul curățenie și aspect.

img_5334

Pentru a vedea cunoscutele canalele, există mai multe variante, de la a te urca într-un public boat care costă foarte puțin însa merge doar pe canalele mai mari și oprește la fiecare stație, la a te inscrie intr-un tur cu shikara boat, fie unul scurt de 2-3 ore, fie unul mai lunge de 5-6 ore care include mic dejun si pranz. Noi am optat pentru cel scurt deoarece nu doream sa ne prinda ora pranzului in barca, la mila soarelui si a caldurii insuportabile.


O plimbare pe cunoscutele canale se face cu barca, fie publică sau privată și nu trebuie să cauți foarte mult după o ofertă de tur sau o agenție. Întregul oraș se bazează pe aceste tururi pentru turiști așa că să nu te miri dacă până și cei din tuk-tuk vor încerca să îți vândă un tur. Cel mai sigur este dacă întrebi la cazare pentru că îți vor recomanda cele mai bune variante și poți să mai găsești alți turiști cu care să împarți costul (bărcile sunt de obice de 4-6 persoane sau chiar mai mari). 

ÎncotroTips. Optează pentru un tur cu o shikara boat de maxim 3 ore, fără mic dejun, dar să ai o apă și o gustare la tine. Astfel, vei putea porni la primele ore ale dimineții, când apele sunt liniștitie și neinvadate de turiști, iar localnicii abia încep să se preocupe de ritualurile lor de zi cu zi.

O altă variantă este să te sui într-o barcă publică împreună cu restul localnicilor. Prețul biletului este considerabil mai mic, însă barca nu intră pe canalele mai înguste – care sunt și cele mai faine – și oprește în fiecare stație de-a lungul traseului. Noi nu am vrut să ne pierdem toata ziua pe barca public, în special pe căldură și fără a avea posibilitatea să mâncăm ceva.  Așadar am mers pe varianta unei bărcuțe mici, de 4 locuri, doar pentru noi doi și o tânără indiancă pe care tocmai ce o cunoscusem în Munnar.

Totodata, neavând mic dejun inclus, am putut porni la primele ore ale dimineții, când canalele erau mai puțin populate, iar lumina numai bună pentru poze. Plimbarea cu barca a meritat din plin, iar vâslașul nostru ne-a dus și pe canalele înguste, unde localnicii își vedeau de treburile de zi cu zi și ne dădeau bună dimineața, făcându-ne cu mâna în trecere din bărcile lor.

În afară de o plimbare prin faimoasele canale, nu putem zice că este altceva interesant de făcut în acest orașel. În cele 3 zile petrecute aici ne-am obișnuit cu ideea că experiența noastră prin India a luat sfârșit, însă eram dornici de următoarea aventura pe itinerariul nostru – Cambodgia.

Desigur, mai sunt multe locuri de văzut în sudul Indiei, cum ar fi Tamil Nadu sau orașul templelor, Hampi, însă călătoria noastră nu ne-a purtat (încă) prin aceste locuri.

 

În data de 17.03.2019 am urcat în avionul spre Siem Reap și ne-am promis unul altuia că vom reveni cu siguranță în India, într-o altă aventură.

DE DORMIT. Un alt hostel pe gustul nostru a fost Zostel, aflat imediat lângă plajă și cu o terasă la ultimul etaj. Prețul a fost de 24 RON/pers/noapte. Mai multe hosteluri din Alleppey poți găsi aici.

DE GUSTAT. De cele mai multe ori am mâncat la Cafe Catamaran de lângă plajă unde servesc preparate internaționale dar și tradiționale. Pastele au fost surprinzător de bune.

DE VĂZUT. Probabil că nu ai ajuns aici dacă nu plănuiești să iei o shikara boat și să descoperi Kerala Backwaters. Alte obiective nu prea sunt prin zonă dar te poți bucura de o seară pe plajă.

Pentru mai multe sfaturi pentru o călătorie în India, poți să dai un ochi aici, într-o altă postare

MUNNAR & ALLEPPEY | KERALA | 10.03. – 17.03.2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s